Home > şi alte poveşti. > e declaraţia de copilărie

e declaraţia de copilărie

Încă mă uimesc, după ce am împlinit nişte ani buni de internet – de la mIRC la streaming online -, cât de frumos pot să-mi obosească degetele pe tastatură câteodată. N-am să fac elogiul tehnologiei, mă lasă rece, dar sunt acele lucruri pe care trebuie să le povesteşti. Aşa, doar de dragul lor şi ca ele să nu se consume în marea asta “world wide”.

Dacă e bine sau nu, nu pot să spun eu, doar că, dincolo de o mulţime de ştiri preluate dintr-o parte în alta, de reclame enervante şi chaturi ipocrite, mai sunt şi acele mici, poate nesemnificative, amănunte care se văd doar în zâmbetul celui din spatele monitorului.

Poate e mult spus, nu cred, dar sunt frânturi de inocenţă şi demonstrează că băncile scrijelite cu cheia – ce nu mai e legată de gât, cum o aveau prietenii mei din copilărie – au, într-adevăr, viaţă.

E vorba despre cozonăcel, despre greeny, care sunt nişte animale de casă simpatice, despre tzutzi şi tania, care nu o vor lăsa niciodată pe flavia să le despartă, despre probleme (simple) cu fracţii şi despre tema pentru luni la matematică.

Nu ştiu ce creţi voi, dar eu sunt sigur că asta e pur şi simplu o declaraţie de copilărie.

Convingeţi-vă aici.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: